Jurnalul lui Scarlett: Este surprinzător de uşor la video chat

0
764

Am terminat tura şi am fost chemată să-mi ridic banii. Încă mai degrabă confuză, am uitat pe moment de ce mi s-a spus la interviu, şi am crezut că deja îmi spun “sayonara” (învăţasem cuvântul dintr-o conversaţie de azi, hehe). În momentul în care am văzut suma eram convinsă că nu mă mai vor înapoi: 400 de lei. Adică, asta e jumătate dintr-un salariu normal în România. Tipa m-a întrebat cum a fost, cum mă simt etc, iar la sfârşit: “Ne vedem mâine!”.

Pe moment, rămăsesem iar surprinsă. Nu mă mai simţeam ca Scarlett O’Hara, ci ca Alice în Ţara Minunilor. Am stat opt ore aici şi nici nu ştiu când au trecut, nu a fost nimic vulgar, ba chiar m-am distrat cu unii dintre cei care au optat pentru serviciile Lucky Studio Iaşi. Acum am primit practic o jumătate de salariu din prima zi şi mai eram şi mâine aşteptată.

Într-un final, m-am dezmeticit şi am zis “da, ne vedem mâine” şi am plecat. Uitasem că salariul, aici, la Lucky Studio Iaşi, se încasează în fiecare zi. Şi că adesea primeşti şi bonusuri. Alesesem tura de noapte, pentru a-mi putea explică lipsa în faţa prietenilor şi a familiei, aşa că puteam să iau un tramvai acum spre casă. Am decis totuşi să iau un taxi – măcar să mă răsfăţ, dacă tot.. Când am ajuns acasă, am dormit ca un prunc şi chiar relativ repede. Eram foarte bucuroasă de ceea ce-mi oferea viaţa acum.

După amiază am mers la două cursuri la facultate, apoi am dat să merg acasă să mă aranjez, însă mi-am adus aminte de tratamentul special de la Lucky Studio Iaşi, aşa că m-am lăsat iar pe mâna lor. La urmă urmei, am fost mai mult decât mulţumită de cum m-au aranjat cu doar 24 de ore înainte.

A două seară a decurs mai mult sau mai puţin la fel. Mă bucuram că toate persoanele cu care vorbesc sunt din afara României. Acest lucru este valabil pentru oricine de la Lucky Studio Iaşi. Deoarece românul se grăbeşte să judece, compania nu transmite în ţară, doar în afară, pentru a se asigura că-ţi păstrează anonimatul. De mică am ştiut limba engleză – mulţumesc, Cartoon Network! – aşa că nu am avut nicio problemă.

La ieşirea din program, m-am întâlnit cu o colegă. Venise vorba despre acest lucru, nu mai ştiu cum, şi mi-a povestit că engleza ei nu era destul de bună. “House”, “dog” şi “mom” erau cuvintele ei de bază, însă Lucky Studio Iaşi nu i-a spus nu, ci i-a plătit cursurile de limba engleză. Şi acest lucru s-a întâmplat pentru toate angajatele de aici care nu ştiau nicio limba străină. Wow!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here