Jurnalul lui Scarlett: Gânduri despre video chat şi prima zi

0
703

Când am început să lucrez pentru Lucky Studio Web Iaşi, trebuie să recunosc, nu ardeam de nerăbdare. Nu ştiam ce implică, de fapt, locul de muncă, cât din ceea ce ştiam era mit şi cât era adevăr. Însă, din cauza situaţiei financiare tot mai precare, eram dispusă să fac unele compromisuri. Cel mai greu mi-era când mă gândeam la prieteni şi familie.

Când voi dispărea din peisaj în fiecare noapte fără motiv, ce scuză aş putea să dau? Iaşul e mare, dar tot poţi să dai peste cineva cunoscut pe stradă, deci nu puteam să zic că sunt atât de obosită. Însă, după cum zicea Scarlett O’Hara: “Nu mă pot gândi la asta. O să înnebunesc dacă o fac. Mă voi gândi mâine. La urmă urmei, mâine e o nouă zi!” Cam asta a fost motto-ul meu când m-am angajat aici. M-am gândit că, în situaţia dată, şi Scarlett ar fi făcut orice că să iasă din impas. Voi folosi numele Scarlett şi mă voi identifica cu ea până reuşesc să ies la suprafaţă.

Am cunoscut câteva fete în acea zi şi am fost destul de surprinsă, dacă e să fiu onestă, pentru că mă aşteptam ca toate să arate ca mine: înalte şi slăbuţe, ca un fotomodel. Unele colege arătau astfel, însă unele erau mai scunde, altele mai rotunjoare, şi chiar am văzut două femei de peste 30 de ani. Diversitatea era destul de mare.

O echipa de specialişti m-a machiat şi mi-a aranjat părul foarte frumos – arătăm de parcă mergeam la o serată, nu la serviciu. Am fost condusă într-o cameră frumos decorată. Cumva, asociam video chat-ul cu alte lucruri, însă camera avea foarte mult bun gust, de fapt. Surprize după surprize. Acum venea însă momentul adevărului, căci în trei minute aveam să discut cu prima mea persoană la locul de muncă.

La interviu, mi s-a spus că eu sunt în control. Nu trebuie să mă dezbrac sau să exprim lucruri similare. Nimeni nu este obligat să facă asta, fiecare angajată decide ce vrea să facă sau să vorbească. Cumva, nu-mi venea să cred. Adică, dacă ar fi aşa, de ce s-ar criza toată lumea când vine vorba de video chat? Sigur e mai mult decât mi se spune.

Însă n-am fost minţită. Nu am dat jos o hăinuţă de pe mine tot programul de opt ore, cât durează tura. Nu am făcut decât să discut cu diferite persoane din jurul lumii pe variate teme. Chiar aşa stătea treaba la Lucky Studio Iaşi? Se pare că da!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here